Oh da, cafeaua si tigarile, elementele care intregesc un om. Mie una, mi se pare viata mult mai pasionanta fara tigari si cafea, nu am nevoie de un substitut pentru a putea fi fericita. Eu nu sunt un consumator de cafea si tigari. [sa nu par io mai de sus, mai beau si eu cafea si mai fumez cate o tigara dar mai putin decat ocazional, nu reusesc sa gasesc atata bucurie in ele cat gasesc altii si atunci nu imi pare ca are rost]. Dar le iubesc.Cafeaua e excelenta in toate formele ei, mirosul ei, textura, cafeaua boabe, macinata, cand fierbe, lumanarile cu miros de cafea, tablourile, culoarea. Oh diversitatea. Tigarile cu aroma de cirese, vanilie, sau doar mirosul de tutun...Perfect.
Ador sa stau intr-o cafenea si sa privesc un om fumand si savurand o cana de cafea singur, parca il gasesti in alta lume. Pachetele de tigari, perfect confectionate, mici, mari, cartusuri, culorile. Avertismentele de pe pachet pe care nu le ia nimeni in serios. Un om dependent e un om minunat, un om care poate mai mult!
Cred in masura si limite iar viciile mele se afla intr-o total alta sfera, dar totusi nu condamn un om care consuma cafea si tigari, imi par minunati, frumosi, imbatati de arome si culori.
2 comentarii:
Tocmai asta ma face sa-mi iubesc viciile. Senzatia pe care o ai tu cand vezi acel cineva fumand e aceeasi pe care o am si eu. Poate ca totul se rezuma la auto sugestie de la prea multe carti citite cu pesonaje viciate dar incredibil de complexe :).
Avem asa: o cafenea din Montmartre, despre care citesti ca era locul preferat de dispute literare al lui Zola. Nu-l mai vezi pe Zola, dar vezi intr-un colt o fata tunsa scurt si incredibil de chic, imbracata in negru si cu mii de esarfe colorate. Cum sa nu-i iubesti viciile? I-as lua tigara dintre degete ca s-o fumez eu.
Tragem o fuga pana la Paris?
Trimiteți un comentariu